A fi părinte și a-ți lua această misiune în serios presupune numeroase provocări. Uneori deznădejde. Alteori frustrare. De multe ori tristețe și neputință. Pe măsură ce tehnologia avansează, relațiile inter-umane capătă noi dimensiuni. Mulți părinți se întreabă dacă fac sau nu o treabă bună. Partea frumoasă este că acest gând preocupat din partea lor ar trebui să le confirme acestora că, da, sunt pe drumul cel bun.
Înregistrăm primele generații de părinți și copii care au acces la tot ce înseamnă sănătate mintală: psihoterapie, consiliere, cursuri si workshopuri. Vreau să cred că generațiile care consideră toate acestea ca fiind rușinoase, un semn de slăbiciune, sunt din ce în ce mai slăbite în argumente. Nu de alta, dar studiile confirmă opusul.
Dacă ne dor dinții mergem la stomatolog, ne doare stomacul, mergem la gastroenterolog. De ce atunci când suntem anxioși ori depresivi ne este rușine să admitem că sufletul și mintea au nevoie de igienă și îngrijire la fel de mult.
Ce înseamnă să fii un părinte bun?
Sintagma „părinte bun” poate avea atâtea înțelesuri câți copii există. Deși nu există o rețetă universală, câteva valori fundamentale ar trebui să stea la baza oricărei relații parinte-copil: empatia, prietenia și dragostea. Poate că sună ca un clișeu, dar un copil „hrănit” cu iubire va crește fără a cunoaște ura, fără temeri în fața celorlalți și fără tendința de a judeca aspru.
Este, însă, esențial să nu confundăm iubirea cu lucrurile materiale. Spun asta din start: un telefon nou sau o consolă de jocuri nu pot înlocui cuvintele calde, spuse din inimă, sau îmbrățișările pline de sinceritate. Lipsa acestora poate trece neobservată acum, dar va lăsa urme adânci mai târziu – iar atunci, s-ar putea să fie prea târziu.
Alegeți să clădiți temelia formării lor pe iubire și conectare autentică. Telefoanele, consolele și alte lucruri materiale pot veni ca un „și”, dar niciodată „în loc de”.
Mulți părinți ajung la capătul puterilor și se simt deznădăjduiți. Ce ar trebui să facă?
Sunt convins că orice problemă are cel puțin o soluție. În majoritatea cazurilor, copilul este reflexia familiei – ei oglindesc ceea ce au învățat și ceea ce li s-a transmis. Dacă, într-un moment de claritate, îți dai seama că ai putea face lucrurile altfel, nu te teme să iei măsuri. Înscrie-l pe tânărul tău la un curs de mentorat sau la consiliere. Încă mai este timp să corectezi anumite credințe – poate nu foarte mult, dar suficient pentru a face o diferență.
„Îi sunt alături copilului, însă nu vreau să depindă de mine!”
Dar de cine ar trebui să depindă până la vârsta maturității? Suntem singurele mamifere care își abandonează puii. Adolescenții au nevoie de ghidaj până la vârsta la care vor putea judeca matur. Nu vă fie jenă să le spuneți că îi iubiți sau să îi luați în brațe. Plus că după o vârstă, aceste momente sunt din ce în ce mai rare. Trebuie sa existe un echilibru intre suportul emoțional si independență, este nevoie de ambele, nu renunțăm la una in favoarea celeilalte.
Ce pot face ca tânărul meu să învețe mai bine?
Am discutat despre școală în toate felurile posibile, pentru că ea are un rol esențial în viața fiecărui om. Școala nu înseamnă însă doar materii și informații. Profesorii ar trebui să ofere nu numai cunoștințe, ci să semene dragoste în sufletele elevilor, să le fie sprijin de fiecare dată când aceștia au nevoie.
Scriu următoarele rânduri cu toată încrederea, pentru părinții elevilor din liceul nostru. Fac parte dintr-un colectiv didactic excepțional, mereu dedicat și prezent pentru cei mici, care, deși nu mai sunt chiar mici, au nevoie de îndrumare, înțelegere și căldură.
Cum începe procesul de consiliere și mentorat?
Fără jenă, ci cu încredere, deschidere și bucurie – așa se pun bazele succesului. Terapeuții și consilierii pot deveni un nou sprijin în viețile tinerilor. Nu va fie frică, ei nu vor prelua rolul părintilor. Scopul lor nu este să înlocuiască, ci să completeze. Asemenea unei clădiri care are nevoie de mai mulți stâlpi pentru stabilitate, și copiii se bazează pe sprijinul venit din mai multe direcții.
Mă bucur că la Liceul Victoria am găsit deschidere și entuziasm, ceea ce ne permite să începem în curând cursurile de mentorat și dezvoltare emoțională. Cred că astfel devenim una dintre puținele instituții care oferă acest tip de sprijin. Subiecte precum stima de sine, încrederea, primele relații amoroase sau gestionarea emoțiilor legate de examene trebuie abordate și clarificate constant, pentru a le oferi tinerilor o bază solidă în dezvoltarea lor.
Ce mesaj ai pentru părinții care se îngrijorează pentru destinul copiilor?
Să aibă încredere în ei și să le permită să gândească cu propria minte, nu cu a altora. Să le cultive bunătatea și să le ofere un mediu de liniște acasă. Acestea sunt responsabilitățile esențiale ale fiecărui părinte. Desigur, mofturile și cadourile au rolul lor, însă prioritatea ar trebui să fie alta.
Eduard Andrei Vasile este directorul Centrului Excelenței, profesor CELTA certificat Cambridge, ambasador Oxford Test of English, consilier în dezvoltare personală, formator și viitor psiholog. Este autorul cărții „Motivația Zilnică” și face parte din colectivul didactic al Liceului Teoretic Victoria din a